Există o nemulțumire generală legată de faptul că unele persoane condamnate sau urmărite penal în România aleg să fugă de justiția națională. Opinia publică se referă la aceste persoane ca fiind fugari. Din punct de vedere juridic, prin „fugar” se înțelege o persoană care se sustrage de la urmărire penală, judecată sau executarea unei pedepse.

Statul român nu este pasiv în ceea ce privește fugarii. Potrivit datelor puse la dispoziție de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, deși se observă o creștere, de la an la an, a numărului de persoane date în urmărire internațională, foarte multe dintre acestea au fost aduse înapoi în România datorită eforturilor conjugate ale celor trei autorități implicate în acest proces (instanțele judecătorești, Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, denumit în continuare CCPI).

        Număr persoane cu privire la care s-a dispus urmărirea internaţională:

– în anul 2020 – 1260 persoane;

– în anul 2021 – 1420 persoane;

– în anul 2022 – 1574 persoane;

– în perioada ianuarie – august 2023 – 1070 persoane.

 Număr persoane aduse în România, ca urmare a procedurii extrădării şi a MEA:

– în anul 2020 – 506 persoane, dintre care 14 în baza extrădării şi 492 în baza MEA;

– în anul 2021 – 729 persoane dintre care 21 în baza extrădării şi 708 în baza MEA;

– în anul 2022 – 751 persoane dintre care 25 în baza extrădării şi 726 în baza MEA;

– în perioada ianuarie – 10 octombrie 2023 – 621 persoane, dintre care 17 în baza extrădării şi 604 în baza MEA.

Procedura de aducere în țară a fugarilor poate îmbrăca două forme juridice: extrădarea sau mandatul european de arestare, care este varianta simplificată a extrădării, aplicabilă statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare dintre acestea implică multiple autorități, cu diferite competențe, după cum urmează:

1. Extrădarea – intervine atunci când fugarul nu se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, ci într-un stat terț. Deși Ministerul Justiției este autoritatea centrală în această materie, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, nu poate iniția procedura extrădării din oficiu. Pentru aceasta, trebuie să fie sesizat de către instanța competentă, care a solicitat darea în urmărire internațională. În urma acestei sesizări, Ministerul Justiției formulează o cerere de extrădare, pe care o transmite autorității străine competente. Dacă această cerere este aprobată de către statul terț, MJ informează în acest sens instanța română și organele de poliție competente cu preluarea fugarului din respectivul stat și aducerea sa în România (Biroul National Interpol din cadrul CCPI – Ministerul Afacerilor Interne).   

Astfel, în cadrul acestei proceduri, competențele sunt partajate între Ministerul Justiției, instanța de executare și Ministerul Afacerilor Interne, prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. Orice depășire a limitelor acestor atribuții poate fi privită ca o imixtiune.

1. Mandatul european de arestare (MEA) – intervine atunci când fugarul este localizat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Astfel, prima condiție este ca fugarul să fie localizat cu adresă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, prin Biroul SIRENE din cadrul CCPI-MAI. Ulterior acestei proceduri, informează instanța română emitentă a MEA cu privire la locația persoanei, pentru a putea transmite MEA instanței competente din statul respectiv. Dacă se aprobă predarea persoanei solicitate în baza MEA, această informare este transmisă direct atât instanței române, cât și organelor polițienești responsabile cu preluarea acestuia. Aşadar, în cadrul acestei proceduri, comunicarea este directă între autoritățile menționate dintre cele două state, iar competențele sunt partajate între instanța de executare și Ministerul Afacerilor Interne, prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. În acest caz, Ministerul Justiției se poate implica doar atunci când o autoritate judiciară solicită acest lucru, limitându-se la obiectul solicitării. Orice depășire a limitelor acestuia poate fi interpretată ca fiind imixtiune.

 Este foarte important de înțeles că, în ambele cazuri, decizia de extrădare, respectiv predare aparține exclusiv instanței din statul pe teritoriul căruia este găsit fugarul. Competențele autorităților din România sunt limitate și, așa cum am arătat mai sus, se rezumă la transmiterea documentelor sau a informațiilor solicitate de statul respectiv.

În acest sens, în limita atribuțiilor prevăzute de lege, Ministerul Justiției a depus toate diligențele pentru a-i aduce pe fugari în țară. Astfel, în procedura MEA, Ministerul Justiției, prin Administrația Națională a Penitenciarelor, a oferit garanții cu privire la condițiile de detenție ce vor fi asigurate persoanelor care fac obiectul acestei proceduri. Acest demers era necesar în contextul în care un temei des invocat pentru refuzul predării persoanelor era reprezentat de condițiile care nu respectă standardele CEDO.

Urmare a eforturilor ANP de îmbunătățire a acestor condiții, în prezent, în relația cu Germania, Marea Britanie, Suedia, nu mai înregistrăm niciun refuz de predare din cauza condițiilor din penitenciare.

La acest moment, 1845 de persoane extrădate sau predate, execută pedepse privative de libertate în penitenciarele din România. Dintre acestea, 880 de persoane au fost aduse în ţară datorită garanţiilor oferite de Ministerul Justiţiei, prin ANP.

Pentru consolidarea cooperării judiciare internaționale în materie penală, am invitat ambasadorii la București ai statelor partenere să viziteze penitenciarul Rahova, în data de 23 octombrie. Este important să înțeleagă că sunt respectate standardele CEDO în materie de condiții din penitenciare.

De asemenea, pentru o bună cooperare judiciară internațională, la nivelul Ministerului Justiției, am demarat negocierea unui tratat cu Emiratele Arabe Unite în materiile extrădării, asistenței judiciare și transferării persoanelor condamnate, și am purtat discuții cu reprezentanții Departamentului de Justiție al Canadei pentru începerea negocierii unui nou tratat în materia extrădării. În acest scop, sperăm să avem și sprijinul politic al Guvernului României.

În plus față de aceste demersuri începute, la cea mai recentă ședință a Consiliului de Management Strategic (întâlnirea de lucru a ministrului Justiției, președintelui CSM, președintelui ICCJ și Procurorului General) am discutat despre posibile soluții pentru eficientizarea procedurii de aducere în țară a fugarilor. Am ajuns la concluzia că ar fi oportună, dacă și ceilalți decidenți sunt de acord, încheierea unui acord de colaborare între Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Afacerilor Interne, care va permite inclusiv schimbul de date statistice. În același sens, solicităm sprijin din partea Guvernului României, prin alocarea de resurse umane și financiare, pentru crearea și gestionarea, de către Ministerul Justiției, a unor baze de date și aplicații informatice proprii, asemenea celor din cadrul CCPI, pentru eficientizarea activității de cooperare judiciară internațională.

Un alt demers foarte important demarat de Ministerul Justiţiei pe acest subiect este alocarea unui post, dintre cele deja existente, magistratului de legătură cu Marea Britanie. Totodată, considerăm oportună, dacă şi Guvernul este de acord, suplimentarea schemei de personal a Ministerului Justiţiei, cu 1 post de magistrat de legătură cu Germania. Ca argument principal pentru alocarea, respectiv înfiinţarea posturilor menţionate, invocăm datele statistice puse la dispoziţie de către CCPI, potrivit cărora, până la data de 5 octombrie 2023, cei mai mulţi fugari au fost aduşi în România din Marea Britanie (154) şi din Germania (136).

Principala atribuţie a magistratului român de legătură o reprezintă colaborarea cu reprezentanții Ministerului Justiției din statul în care a fost trimis şi cu autoritățile judiciare,  în vederea urgentării soluționării de către autoritățile străine a cererilor de cooperare judiciară internațională formulate de autoritățile române. Am considerat oportun să intervenim şi pe plan legislativ, cu scopul de a combate fenomenul sustragerii de la justiţia naţională. Astfel, Ministerul Justiţiei a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea Codului penal după cum urmează:

– modificarea art. 285 (Evadarea), prin reglementarea unei noi forme, asimilate, a infracțiunii de evadare, dacă persoana condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii nu se prezintă la organul de poliție în vederea punerii în executare a pedepsei în termenul prevăzut de lege;

– cu privire la regimul sancționator, pedeapsa stabilită pentru această infracțiune de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării;

– a fost stabilită (art. III) obligativitatea structurilor Ministerului Afacerilor Interne de a sesiza organele de urmărire penală competente cu privire la infracțiunile prevăzute de proiectul de lege.

Având în vedere importanţa tematicii, dacă Guvernul consideră necesar, Ministerul Justiţiei poate prezenta un raport trimestrial pe situaţia fugarilor, cu bunăvoinţa MAI, prin CCPI, care ar trebui să ne pună la dispoziţie toate datele statistice de care avem nevoie, din oficiu, cel puţin o dată la 3 luni şi ori de câte ori solicităm acest lucru.

Michael Gudu, deputat PNL Tulcea