Interviu cu maestrul coregraf prof. Ștefan Coman, managerul Ansamblului Artistic Profesionist Baladele Deltei, părintele „Peștișorului de Aur”, festival- concurs internațional de folclor pentru copii și tineret.

Reporter: Maestre, s-a mai finalizat un festival-concurs Peștișorul de Aur, al 28-lea. Cum “a ieșit” această ultimă ediție, după 2 ani de pandemie. Ați perceput vreo schimbare? Și dacă da, în ce sens?

Ștefan Coman: După 2 ani de pandemie am crezut că vor fi probleme legate de pregătirea ansamblurilor dar am constatat, acum la final de ediție, că dansatorii au fost exemplar de bine pregătiți și au început să danseze cu mai mult foc, cu mai mult drag , mai multă ambiție, cu mai multă determinare, ceea ce m-a făcut să cred că cei doi ani nu s-au așternut peste dorința lor de a iubi cultura tradițională, dorința de a dansa. Numai că, iată, au dansat exemplar ceea ce a fost, este și va rămâne un lucru foarte bun. Nu cred ca cei 2 ani de pandemie au influențat în vreun fel ediția sau evoluția ansamblurilor folclorice. Chiar a fost foarte bine.

Rep: Și la această ultimă ediție au venit reprezentanți ai folclorului din 12 județe, 6 țări, peste 600 de participanți. Ce criterii se iau în considerare pentru ca un ansamblu să se”califice” la „peștișor”? Valoarea, zona folclorică? Capacitatea de cazare a orașului? Sponsorii?

Stefan Coman: Existența acestui festival si longevitatea lui depind foarte mult de implicarea financiară a administrației locale sau județene, după caz. Evident că fără sprijinul financiar al acestora, al oamenilor din primărie, din CJ, nu s-ar fi putut organiza și desfășura acest festival. Pe această cale aș vrea să le mulțumesc celor care au sprijinit, în primul rând administrației locale, prin Consiliul local, care au aprobat bugetul, de asemenea, aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat: de la asigurarea spațiilor de cazare, liceelor, complexelor turistice, jandarmeriei , poliției locale și poliției rutiere , DSP-ului, Ambulanței, voluntarilor, colegilor mei de la Baladele Deltei, sper să nu uit pe cineva. Cu toții au contribuit la buna desfășurare a evenimentului și lucrul acesta a determinat la ceea ce spuneam: la o apreciere din partea tuturor participanților. Voluntarii au făcut lucruri extraordinare și nu am văzut așa ceva în afară. Eu am conceput organizarea acestui festival, văzând și cum au organizat alte țări unde am participat, mult mai bine decât acolo. Juriul a fost de la prima ediție cu o valoare, cu o recunoaștere națională, chiar mondială aș putea să spun. Vedeți, calitatea unui festival- concurs de acest gen este dată și de componența juriului. Ce criterii se urmăresc pentru selecția unui ansamblu? La început a fost mai greu, după aceea s-au obișnuit și consider că noi luăm în considerare și valoarea și zona și costumul și structura spectacolului și desfășurătorul. Toate acestea au influentat într-un fel această selecție care în acest moment a devenit naturală. Da, dacă nu am fi avut capacitatea de cazare în oras, pentru că una din condiții (cf regulamentului) este să ai capacitate mai mare decât numărul de participanți.Toate acestea au influențat într-un anume fel această selecție care, în acest moment, a devenit naturală, zic eu.

Rep: Maestre, Peștișorul de Aur, festivalul-concurs pe care l-ați înființat cu mulți ani în urmă a căpătat notorietate mondială. Iar un astfel de eveniment de anvergură necesită efort mare și sprijin logistic. Cine vă ajută?

Ștefan Coman: Cum am mai spus, în 1993 finanțarea a fost de la Ministerul Educației cam 50% și 50% din sponsori. Până în 1997 când alături a venit și CJT iar din 1999 a fost trecut în calendarul activităților ansamblului cu finanțare de la CJ (pentru că eu am fost la CJ până în 2010) și până în 2015 când a venit alături și primăria Tulcea. Anul acesta finanțarea a fost făcută doar de primăria municipiului și ME, CJ nu a putut da sprijin ca în anii precedenți. Așa este, trebuie canalizat pe fiecare ce trebuie să facă în așa fel încât să meargă lucrurile foarte bine și asta nu e ușor.

Rep: Toată lumea vă știe ca părintele Peștișorului de Aur…și, evident, vă apreciază!

Ștefan Coman: Peștișorul de Aur l-am înființat în 1992. Ansamblul de copii Dorulețul l-am înființat și l-am denumit Dorulețul în 1990 . La 2 ani de activitate am fost invitați la festivalul internațional de folclor „Păunul de Aur”  la care au participat 12 țări. Noi am obținut acolo premiul 2, un premiu bine meritat pentrut că la abia 2 ani de lucru cu acei copii care erau începători în 1990, care nu știau să joace nici măcar o horă, după 2 ani am reușit să obținem locul 2. Ne-am întors acasă și am zis <da de ce să nu avem si noi festivalul nostru>? <Dacă avem un ansamblu de copii de acest nivel, haide să organizăm și un festival internațional de acelasi nivel>. Atunci am așezat pe hârtie lucrul acesta, m-am dus la inspectorul general școlar, pe atunci prof. Mihai Albotă, care mi-a spus: da, dă-i drumul, te susțin în tot ceea ce faci! Am început, am mers timp de aproape un an de zile, lună de lună la ME, m-au amânat luni de zile, am stat peste noapte pe scările ministerului  și când m-au văzut inspectorii au zis că nu sunt sănătos. Iar eu le-am zis că nu sunt sănătos pentrut că m-am îmbolnăvit de acest sindrom al jocului și trebuie să organizăm la Tulcea, explicându-le de ce în această zonă se simte nevoia organizării unor spectacole de genul acesta pentru copii. Așa am rezolvat! L-au înscris în calendarul Ministerului Educației și prima ediție a fost în 17-21 septembrie acel an, la care au participt 7 țări și 14 ansambluri din România. De la început festivalul a avut notorietate, a fost foarte bine organizat și acestea sunt concluzii pe care le-au tras participanții, de-a lungul timpului. În 1995 l-am înscris la SIOF și de atunci este membru cu drepturi depline, eu fiind și secretar general al SIOF România.

Rep: Revenind la ediția recent încheiată. Toți participanții câștigă “câte ceva” la “pestișor”, dar un ansamblu pleacă acasă cu Marele Premiu și Trofeul Festivalului. Anul acesta au fost cei din Satu Mare (secțiunea românească) și cei din Ucraina (secțiunea străină). Auzeam cârcotași cum că la secțiunea străină a funcționat modelul Eurovision. Chiar așa?

Ștefan Coman: Toți pleacă cu câte ceva, dar primul lucru cu care pleacă este această prietenie care se leagă între ei, una dintre dorințele Peștișorului de Aur care, sincer cred ca se vor îndeplini. Toți râvnesc la un trofeu al festivalului. Cineva, un coleg din țară a spus cu mulți ani în urmă: dacă te numești ansamblu folcloric și nu ai participat la Tulcea, înseamnă că nu ai valoare. Simpla participare la Tulcea la festivalul  Peștișorul de Aur, chiar dacă iei diplomă de participare și/sau mențiune are valoare pentru că este considerat unul din marile festivaluri-concurs, nu numai din România, ci și din Europa. Nu cred că s-a întâmplat așa ceva pentru Ucraina… Eu i-am văzut și în prima seară când au evoluat în concurs, și în a doua seară. Așa cum au evoluat în prima seară au determinat juriul să acorde acest titlu pentru că tot ce a însemnat structura spectacolului, complexitatea elementelor, costumele, toate acestea au făcut ca juriul să le ofere trofeul. Nu este modelul Eurovision. Dar, dacă aveau inspirația să evolueze cu programul din a doua seară, aici cred că nu mai luau Marele premiu pentru că au avut un alt tip de program, diversificat nu ca cel din prima seară. Un juriu hotărăște față de ceea ce a văzut în momentul acela, nu la palmares, nu la ceea ce mai prezintă mâine sau poimâine, ci în seara în care a intrat în concurs. Ca și în sport! Dai ce dai, în momentul acela. Nu cred în niciun fel că ar fi influențat, cum cred unii cârcotasi, situația din Ucraina. Nu, sub nicio formă! Dacă acel cârcotaș ar fi văzut de luni până joi, cred că ar fi fost de acord cu mine.

Rep: Inevitabil, veți ajunge la vremea retragerii din activitate, asta-i viața. Pregătiți pe cineva care să ducă mai departe tradiția Peștisorului de Aur?

Ștefan Coman: Retragere? Din activitatea cultural- artistică tradițională nu cred că am să mă retrag, probabil atunci când nu voi mai fi. Până atunci festivalul Peștișorul de Aur pe care l-am început acum 30 de ani va rămâne pentru mine copilul de suflet, va rămâne cel care îmi va da în continuare poftă de viață, va rămâne cel care va trebui să adune din nou aici la gurile Dunării pe toți copiii mesageri ai folclorului de pretutindeni.  Nu cred că se va întâmpla și sper să nu se întâmple lucrul acesta decât atunci când eu nu voi mai putea . Pentru mine, Peștișorul de Aur rămâne ceea ce eu am construit cel mai mult în activitatea mea culturală.

Maestre, felicitări pentru ce ați construit cultural la Tulcea!

N.A.