Joi seară, cu misterele comorii descoperite la Agighiol, profesorul Nicolae Ariton ne-a lăsat “cu ochii în soare”- cum s-ar zice. Chiar din prefața cărții, autorul însuși ne-a trimis acasă fără răspuns la multe întrebări: cine a fost înmormântat în complexul funerar de la Agighiol și de ce a fost ascuns atât de bine sub o movilă de pământ? De ce a fost ales acest loc pentru realizarea mormântului? În ce consta întreaga comoară de la Agighiol? Ce s-a întâmplat cu piesele jefuite de căutătorii de comori? etc etc.  Mister…

Joi seară la Casa Avramide, „CARTFEST Danubius 2022” a debutat în forță cu lansarea cărții „Misterul comorii de la Agighiol” semnată de Nicolae Ariton, mai degrabă istoric în cazul de față. O carte documentar la care a contribuit cu investigații de profesionist și un polițist binecunoscut la Tulcea: comisar șef (r) Lucian Țugui, un polițist autentic pe care, de toate l-am bănuit când domnia sa era “activ”, mai puțin de…scris cărți. Ce a ieșit din colaborarea profesor/scriitor/istoric – polițist? O carte de citit pe nerăsuflate pentru că absolut toate cele 25 de capitole stârnesc curiozitatea, te trimit de la un mister la altul. Și prezentarea cărții și intervențiile invitaților au fost pe măsura evenimentului.

Super vorbe de la ziaristul Petru Țincoca, om „de-al casei” Avramide, nelipsit de la evenimente culturale. Iată-le: “Trebuie spus că această comoară a fost descoperită (în parte) în 1931; abia după șase ani apare despre ea un articol într-o publicație de specialitate, în 1968 va apărea un alt articol, în 2009 se mai descoperă un document despre micul tezaur, ca în 2012 să se găsească miraculos și carnețelul din 1931 al lui Ioan Andrieșescu, unul dintre cei doi arheologi prezenți la primele săpături de la Agighiol. Mutatis mutandis, cartea de față are propria odisee literară: apărută în 2019, trebuia să fie pusă-n circulație publică în 2020, or ea se lansează în toamna lui 2022. Vladimir Ilici Lenin și bolșevicii forțau realitatea să corespundă ideologiei marxiste. „Dacă realitatea se opune, spunea Lenin, e cu atât mai rău pentru realitate!” Cam așa se întâmplă în multe dintre cărțile d-lui Nicolae Ariton: dacă istoria nu se adaptează scenariilor sale, cu atât mai rău pentru istorie. În „Comoara de la Agighiol”, autorul umblă după potcoave de cai morți, oale și ulcele. La propriu. Curiozitatea de arhivar a scriitorului este stârnită de articolul publicat de Ioan Andrieșescu în „Revista de preistorie și antichități naționale”, anul I, nr. I, 1937. Dl. Nicolae Ariton găsește informații disparate pe care le conexează, apoi ficționalizează evenimente, întâmplări, pățanii, îmbiind cititorul cu scenarii care nu pot fi nici infirmate, nici confirmate. Aici propune, vorba sa din Prefață, „o ipoteză plauzibilă”, povestea începând în preajma anului 350 înainte de Hristos, adică atunci când Alexandru cel Mare, fiind copil, era Alexandru cel Mic. Veți găsi, așternute aplicat, cu minuție, descrierea acelui tumul (Movila lui Uță) în care a fost găsită comoara, arhitectura acestuia, speculații despre cei care dormeau acolo liniștiți locul de veci, până au fost deranjați de hoți și temerari, variante despre sexul sau obârșia răposaților, dubii privind numărul cailor îngropați acolo, plus multe – plecând de la niște inscripții pe phiale agighiolene – informații despre cine a fost și ce a dres regele traco-odris Kotys. Curios din fire și parcă nemulțumit de inventarul sărăcăcios al comorii, nemaivorbind de valoarea scăzută a obiectelor (doar argint…), dl. Nicolae Ariton se uită curios și peste gardul vecinilor de la sud, ocazie cu care veți afla și ce legături sunt între Agighiol, Vratsa și Rogozen, două așezări situate în nord-vestul Bulgariei, în movilele cărora s-au găsit comori mai însemnate valoric (în prima), respectiv cantitativ (tot argint, dar mult mai mult, într-a doua). O poveste plină de umorul bun și sec al scriitorului se termină cu ipoteza pe care dumneavoastră  o veți cauționa sau nu. În tot cazul, lectura trebuie să vă fie atent focalizată pe fapte, autorul șarjând uneori narațiunea pe principiul „Dacă-i poți convinge, măcar zăpăcește-i!”. În fine, e inexplicabil cum comisarul-șef de poliție Lucian Țugui, căruia scriitorul îi mulțumește din capul locului „pentru sprijin, ajutor, sfaturi și intervenții”, deși i se oferă pe tavă informații clare despre naționalitatea hoților comorii, numărul acestora și chiar perioada și modalitatea prin care aceștia au transportat în țara vecină comoara, dosarul furtului se clasează, iar fapta rămâne cu „autori necunoscuți”! Lectură plăcută!”

Lucian Țugui (comisar-șef în rezervă)- redactor de carte: “Am lucrat cu  domnul Ariton în 2019 la proiectul misterului de la Agighiol pornind de la ideea că vom putea afla de la localnici ce s-a întâmplat atunci, în 1931. Am reușit să găsim câteva informații de la bătrânii satului și am găsit și locul comorii, la movila lui Uță. După ce cartea a prins contur, am lucrat la editarea ei. Mi-a plăcut să trec din lume infracțională în lumea culturală. E mai multă liniște aici. Acum documentez o carte despre o rețea de spionaj din Tulcea din perioada ocupației bulgare. Sper să vadă lumina tiparului în anul viitor”- spunea fostul polițist, mai puțin obișnuit cu astfel de evenimente.

Ștefan Ilie, primarul municipiului: “Nicolae Ariton este scriitorul care iubește nespus Tulcea și județul Tulcea. Nimeni ca el nu a povestit istoria orașului atât de bine învăluită între realitate, legendă și ficțiune. Tulcea este mult mai cunoscută și mai plăcută și prin contribuția profesorului scriitor. În viitor, sper eu apropiat, vom fi fascinați de filmele care se vor face din cărțile lui Nicolae Ariton”- spunea, la rândul său, primarul.

***

Nicolae Ariton a promis publicului de față că “treaba” cu misterele nu se oprește aici, va mai scrie două volume, cum zice, de altfel, și în postfața cărții: „(…) Restul întâmplărilor, cu bulgarii din Agighiol deportați în Bulgaria în anul 1940 și condițiile cel puțin ciudate ale descoperirii făcute în localitatea bulgară Rogozen, de către Ivan Dimitrov alias Vesko Zachachyla, erau prea frunoase și interesante pentru a nu le povesti în paginile acestei cărți”.

Foarte, foarte interesant evenimentul de joi seară, produs în curtea Casei Avramide, din municipiu. Și pe deplin reușit!

N.A.