Casa Avramide a găzduit vineri seară un excelent eveniment cultural la municipiu, așa cum s-a chemat lansarea de carte “Grădina Maicii Domnului”- Elemente de ornamentică tradițională – Rădăcini, scrisă de ziaristul și scriitorul Dan Arhire, odată cu Expoziția cu ilustrațiile din carte a actorului Mihai Gălățan. Vorbe frumoase au rostit despre volumul lui Arhire, Emil Țîrcomnicu- cercetător științific gradul I, specialitatea etnografie la Institutul de Etnografie și Folclor “Constantin Brăiloiu”, Academia Română, primarul municipiului, Constantin Hogea, Gheorghe Șeitan- publicist și, evident, autorii cu prezentarea cărții/expoziției.

Dan Arhire a simțit nevoia să vorbească ceva mai mult de această dată, despre cum a scris volumul de 525 de pagini, detaliind pe partea documentaristică dar, surpriză, a adus în atenția asistenței și un fapt de viață; din viața lui. Un fapt care, dacă nu se producea așa cum l-a povestit, această lansare de carte nu ar mai fi avut loc. Pentru care i-a solicitat un autograf “în direct”, pe cartea sa, doctoriței Elena Corhan, de la UPU- Spitalul Județean Tulcea, prezentă la eveniment, cea care a insistat ca pacientul Dan Arhire, cu atac de cord în urmă cu vreo 9 luni, să fie transportat cu elicopterul la București. Despre “Grădina Maicii Domnului”, carte pentru care trebuie să ai o anumită calificare și răbdare ca să o citești, autorul spunea că: “Atunci când căutările mele după elementele de ornamentică tradițională începuseră să-mi acapareze cea mai mare parte a timpului, am dat peste fotografiile unor profesioniști pasionați, făcute în decursul mai multor ani și postate cu generozitate pe Wikipedia. Demersul lor era unul sistematic și vădea angajamentul tenace, modest și purtând conștiința asumată a îndatoririi personale, a unei chemări fără drept de apel, ținând de structura rară a unor naturi superioare, Alexandru Baboș, Gogdan Ilieș și Mircea Rareș Țetcu au fotografiat, astfel, sute de biserici din lemn, răspândite în toată țara, fapt ce mi-a permis mie să studiez (parțial) prin această fericită intermediere, peste 870 dintre ele. Am avut astfel prilejul de a-mi face o imagine generală cu privire la fenomen și răspândirea lui și de a începe să îl înțeleg. Fiecare biserică abordată era prezentată din punct de vedere al istoricului, amplasării și apartenenței administrativ-teritoriale  și confesionale, precum și din punct de vedere arhitectural și artistic. Recunoștința mea îi însoțește pe autori, alături de admirația pentru tenacitatea și longevitatea efortului, pentru frumusețea  demersului. Le mulțumesc pentru îngăduința acordată de a folosi câteva din imaginile realizate de ei în decursul timpului”- spunea Dan Arhire în fața auditoriului cât și în deschiderea volumului.

Acum îl înțeleg pe Dan de ce nu avea el somn, ani de zile, de câte ori ne întâlneam la o bere. Îmi spunea că cel mai bine lucrează noaptea. Când începea să-mi povestească despre biserici, cimitire, despre obiceiuri din lumi trecute demult, nu se mai oprea decât dacă îl amenințam că plec. I-am cumpărat cartea, i-am obținut și un autograf dar nu-i promit că o să și termin 525 de pagini de  “elemente de ornamentică tradițională”, cum îl mai necăjeam  câteodată, de la Burebista încoace. În particular, deși nu cred să am atâta răbdare și curiozitate, o să-i spun că am citit-o. Normal, n-o să mă creadă!

Felicitări, Dane! (Padre, cum îi zic eu)

Bravo Mishu, felicitări!

N.A.