Acum 142 de ani, la 13 noiembrie 1878, prin decret domnesc, Carol I numea personalul administrativ al Prefecturii Județului Tulcea, în frunte cu prefectul George M. Ghica. Dobrogea era organizată administrativ-teritorial în trei județe – Constanța, Tulcea și Silistra Nouă -, regulamentul lor numărându-se printre cele mai liberale din Europa acelei vremi, principalul scop al prefectului fiind, ca și în zilele noastre, de a veghea la aplicarea legilor țării. De asemenea, prefectul era chemat să propună reforme ministerelor, obiectul acestor reforme urmând să fie şcoala, administraţia locală, judeţeană, serviciul sanitar, serviciul de drumuri şi poduri. Nu în ultimul rând, prefectul – lucrând sub ordinele directe ale ministrului de interne și executând în acelaşi timp ordinele tuturor celorlalţi miniştri – avea menirea să menţină iubirea şi înfrăţirea între diferitele culte şi naţionalităţi, prin respectarea datinilor şi dogmelor fiecărui cult.

​În timp, Dobrogea a devenit un râvnit model de înțelegere etnică, de multiculturalism și de pace interconfesională și interreligioasă, iar atribuțiile prefectului nu diferă în mod substanțial de cele atribuite după Războiul de Independență.

​După 1990, tulcenii au reînnodat tradiția și au redobândit astfel semnificația zilei de 14 Noiembrie, aceasta cu mult înainte ca Ziua Dobrogei să fie instituită, prin Legea nr. 230/2015, izbândă legislativă datorată în covârșitoare măsură deputaților și senatorilor județului nostru.

​Astăzi, 14 Noiembrie 2020, pandemia provocată de Coronavirus ne împiedică să depunem cuvenitele coroane pe Colnicul Hora, acolo unde, în 1879, Regele Carol I și Mihail Kogălniceanu au pus piatra de temelie a Monumentului Independenței.

​Voi aduce cu gândul și cu sufletul, așa cum sunt convinsă că toți tulcenii o vor face, onorul meu tuturor acelora care, prin jertfă, au adus Dobrogea la România și au împlinit o nouă etapă fundamentală în procesul formării statului național unitar român.