Este o propunere avansată într-un Raport al Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European, dezbătut recent la Bruxelles, potrivit căruia una dintre soluțiile reînnoirii generației în agricultură ar consta în excluderea fermierilor care încasează pensii de stat de la plata subvențiilor agricole. Aberație față de care majoritatea parlamentarilor europeni și-au exprimat dezacordul, având în vedere că în toată Europa și nu numai, mai mult de jumătate dintre fermierii care administrează o exploatație agricolă, depășesc vârsta de 55 de ani. Mai mult decât atât, limitarea accesului la subvenții de către persoanele care beneficiază de pensie de stat sau alte forme de pensie, ar contraveni dispozițiilor constituționale din țara noastră și din alte state.Prin vocea europarlamentarului Daniel Buda, țara noastră susține că ar trebui identificate alte soluții pentru atragerea tinerilor în agricultură și transferarea către aceștia a exploatațiilor agricole iar subvențiile să ajungă doar la fermierii activi, cei care muncesc, produc ceva și nu la cei care lasă terenul pârloagă, mulțumindu-se doar să încaseze subvenția o dată pe an.
Acapararea terenurilor, fenomen întâlnit și la noi. Daniel Buda:”Acest fenomen de acaparare nu doar că limitează accesul tinerilor la terenuri, dar ele nu sunt întotdeauna exploatate la un nivel la care ar trebui, proprietarii acestora fiind interesați de primirea subvențiilor și mai puțin de productivitate(…)”.Ideea europarlamentarului ar putea suporta o dezbatere publică, oricum, fenomenul este impropriu denumit „acaparare” dacă vorbim despre terenurile agricole din Delta Dunării și modalitatea de dobândire a administrării acestora. Cazul marilor concesionari care, dacă ar fi puși să aleagă între producția de cereale și subvenție, ar alege fără ezitare subvenția.
Schimbul de generație, pe cale naturală. Sângele proaspăt în agricultura noastră și a celorlalte state membre ale Uniunii Europene nu poate fi înlocuit prin eliminarea de la subvenție a fermierilor în vârstă; este neconstituțional și în alte state. Schimbul de generații, cel puțin în agricultură, se produce pe cale naturală. În Vest, agricultura, de regulă, se face în familie, cu capul familiei administrator și muncitor pe utilaje, soția și copiii muncitori cot la cot cu alți angajați. Iar când fermierul- senior consideră că nu mai poate, fiul îi preia afacerea. La noi,abia începe să dispară imaginea fermierului baron, mare baron cu 100 de hectare.Cu atâta teren luat în arendă, obligatoriu trebuie să conducă o limuzină, el doar să dea ordine, soția să-i stea acasă,iar copiii să-i toace banii prin cluburi. Imaginea aceasta de moșier parvenit începe să se șteargă. Cei mai mulți dintre fermierii tulceni adoptă modelul fermelor de familie din Vest, cu tot ce presupune acesta într-un ciclu de producție și, pe cât permite mentalitatea românească, de comportament. E mare lucru să vezi și prin fermele noastre, tatăl împreună cu fiul la lucrări în câmp, la livrări, la bancă etc.De regulă, băieți care fac între timp și studii agronomice. Îi pregătesc,evident, să le ducă afacerea mai departe și să o dezvolte pentru că, orice s-ar spune, agricultura este afacere de viitor.
Nicolae ADĂMIȚĂ